A existat o perioadă, nu foarte îndepărtată, în care cada era primul lucru care dispărea într-o renovare a băii. Prea mare, prea greu de curățat, prea rar folosită, erau argumentele solide, iar cabinele de duș câștigau teren în fiecare proiect.
Ceva s-a schimbat în ultimii ani. Cada a revenit în proiectele de renovare, nu ca element obligatoriu, ci ca o alegere conștientă. O alegere care spune că baia nu e doar un spațiu de igienă rapidă, ci și un loc în care merită să te oprești. Să lași o zi grea să dispară cu o baie fierbinte și relaxantă. Această schimbare a adus cu ea și o schimbare de estetică: cada de astăzi nu seamănă cu cea de acum douăzeci de ani, nici ca formă, nici ca material, nici ca poziție în spațiu.
Cada freestanding este, fără îndoială, piesa care a redefinit cel mai puternic imaginea băii contemporane. Stă în mijlocul spațiului sau într-un colț, fără să fie lipită de perete, fără să fie încadrată de faianță pe trei laturi. E un obiect de sine stătător, sculptural, cu prezență proprie, cu o greutate vizuală care organizează întreaga baie în jurul ei. Forma clasică, cu picioare tip gheare sau cu bază proprie, a fost reinterpretată în zeci de variante: ovale lungi și joase, care amintesc de o cochilie; dreptunghiulare cu pereți verticali și fund plat, aproape arhitecturale; asimetrice, cu un capăt ridicat pentru sprijinul spatelui și celălalt drept; rotunde, rare și mai puțin practice, dar cu un impact vizual imediat.
Materialul face diferența între o cadă freestanding și una iconică. Acrilul rămâne cel mai răspândit, ușor, accesibil ca preț, disponibil în forme variate și care păstrează bine căldura apei. Dezavantajul e că suprafața se poate zgâria în timp și nu are greutatea vizuală a alternativelor premium. Compozitul mineral, un amestec de rășină acrilică și pulbere minerală, este mai greu, mai rezistent la zgârieturi, mai mat la suprafață și mult mai plăcut la atingere. Multe dintre cele mai spectaculoase căzi freestanding din hoteluri care apar în revistele de design sunt din acest material. De asemenea, fonta emailată este alegerea clasică, extremă ca greutate, extremă ca durabilitate, cu o capacitate de a menține temperatura apei pe care niciun alt material n-o egalează. O cadă din fontă bine aleasă poate dura o viață întreagă, cu condiția să ai un planșeu care să-i suporte greutatea. Piatra naturală, precum marmura, travertinul, granitul, reprezintă vârful estetic al pieței. Fiecare piesă e unică prin texturile materialului. Prețurile sunt pe măsură, iar la fel și atenția necesară pentru întreținere.
Culoarea a intrat și în lumea căzilor, urmând același curent care a transformat chiuvetele și mobilierul de baie. Albul rămâne dominant și probabil va rămâne mereu prezent, fiind neutru, curat, atemporal. Dar negrul mat a câștigat un loc important în tendințele actuale, mai ales în băile îndrăznețe. Nuanțele de gri, bej calid, verde închis și chiar terracota apar în colecțiile producătorilor europeni și încep să fie comandate și în România. Căzile încastrate nu au dispărut și nici nu vor dispărea. Rămân soluția preferată atunci când spațiul e limitat, când baia are un layout care nu permite plasarea unui obiect freestanding sau când stilul proiectului e mai degrabă minimalist și integrat decât sculptural. Încastrată în podea sau ridicată pe o platformă, flancată de un parapet de faianță sau de piatră, cada încastrată poate fi și ea elegantă, diferența o fac proporțiile, materialele din jur și atenția la detalii.
Cada elegantă nu e neapărat cea mai scumpă, e cea care se potrivește cu spațiul, stilul și modul în care trăiești. În 2026, întrebarea nu mai e dacă merită să ai o cadă, ci ce fel de cadă vrei să ai.
Foto: Pexels
